DRS Reisen GmbH – Operatorul dvs. de turism pentru România din Stuttgart
28 aprilie 2025
Urlaub in Rumänien – Cu rulota prin inima Transilvaniei
-
- Castelul Corvin – Istorie sculptată în piatră
Când auzi de România, te gândești la Dracula, la Munții Carpați sălbatici și la sate izolate. Ce nu știu mulți oameni este că această țară este un paradis pentru iubitorii de camping – robustă, caldă și sinceră. Am pornit să o descoperim noi înșine. De la granița cu Ungaria până la Dunăre, călătoria noastră a fost mai mult decât niște kilometri pe hartă – a fost o întâlnire cu o țară care încă ia libertatea în sensul literal al cuvântului.
După zile întregi petrecute pe drumurile Europei Centrale, unde fiecare semn de interdicție de parcare strălucește puternic, intrarea în România a fost ca o gură de aer proaspăt. Fără „permis necesar”, fără „parcare interzisă”. În schimb, câmpuri, păduri și oameni care te salută când oprești. Prima noastră oprire: un mic lac de acumulare lângă Târcea, înconjurat de dealuri unduioase și apă lină ca oglinda. Un loc unde timpul trece mai încet. Am parcat rulota pe mal, am scos copertina, am gătit spaghete cu creveți și am încheiat ziua în lumina aurie a apusului. România ne-a cucerit încă din primul moment.
Între păstori și vise de asfalt
A doua zi dimineață, nu ne-a trezit ceasul, ci o turmă de oi. Păstorul ne-a zâmbit prietenos, ne-a lăsat să-i facem o poză și a dispărut din nou în marea de miriști. Așa începe ziua în România: fără agitație, dar cu viață adevărată. Traseul nostru ne-a dus mai departe spre sud, pe lângă sate cu porți colorate și femei purtând eșarfe pe cap, așa cum purta și bunica mea. Ea le purta în sat, vara și iarna, pentru că erau practice, simple și pline de demnitate. În aceste momente, România mi s-a părut ciudat de familiară, aproape ca o călătorie în propria mea copilărie. Mașini Dacia vechi și noi treceau zgomotos pe lângă noi, mașini care spun o poveste mai degrabă decât să strălucească și care par, într-un fel, la fel de indestructibile ca țara însăși.
Marghita, Huedin, Cluj-Napoca – nume care sună ca niște opriri pe o hartă, dar care sunt de fapt mici aventuri. În Huedin, ne-am minunat de palatele familiilor de romi: acoperișuri ca glazura, fațade din crom și fantezie. Ori le iubești, ori le urăști – dar sunt inconfundabile. Ele arată ce înseamnă mândria când o meriți.
-
- Întâlnire pe câmp – Păstor
Salutări de la Dracula: Castelul Corvin
Destinația zilei: Hunedoara. Am mers pe drumul de țară spre Alpii Transilvaniei, unde Castelul Corvin se înalță deasupra peisajului – una dintre cele mai mari fortărețe medievale din Europa. Doar uitându-te la el, poți înțelege de ce este învăluit în mit. În spatele schelelor și mulțimilor de turiști se ascunde o istorie plină de putere și sânge. Se spune că Vlad Țepeș, „Țepeșul”, a fost închis aici – indiferent dacă este adevărat sau nu, nu contează. Castelul respiră istorie, în fiecare piatră, în fiecare boltă, în fiecare adiere de vânt care trece prin creneluri. Cu aplicația castelului în mână, ne-am aventurat pe coridoarele sumbre, am văzut camerele de tortură și armurile și am stat pe podul mobil pe care odinioară călăreau cavalerii. Este un loc care îți dă mai mult fiori decât confort – dar tocmai de aceea rămâne de neuitat.
După atâta istorie, aveam nevoie disperată de o gustare – și am găsit-o la
restaurantul Popasul Castelului, nu departe de castel. Terasa umbrită mirosea a usturoi, boia și carne proaspăt prăjită. Am comandat Tochitură de porc, un fel de mâncare tradițional din carne de porc cu mămăligă, ouă prăjite și sos picant – consistent, autentic, tipic românesc. Însoțiți de apă minerală rece ca gheața, am simțit că, după o zi plină de impresii, făceam exact ceea ce trebuia: stăteam pur și simplu, ne bucurăm de moment și ascultam vocea localnicilor.
Libertate lângă râu – camping sălbatic pe Strei
După agitația de la castel, ne-am întors în natură. Pe râul Strei, lângă Bacia, am găsit un loc pe care nu-l planifici – pur și simplu îl găsești. O pajiște, un copac, un râu, liniște. Fără vecini, fără cutii electrice, fără drumuri în apropiere. Doar murmurul constant al apei, care acoperă orice altceva care îți umple de obicei mintea. În timp ce fiul meu se bălăcea în apă, eu m-am așezat pe mal, mi-am lăsat picioarele să atârne în apa răcoroasă și am privit lumina dansând pe suprafața apei. Mai târziu, am mâncat fasole cu ardei și ouă prăjite – România pe farfurie. Seara, o liniște aproape tangibilă a coborât peste tot. Doar râul continua să-și spună povestea. A fost unul dintre acele momente în care te întrebi de ce ai călătorit vreodată altfel.
-
- Peisaj fluvial în valea Streital
-
- Manevră de întoarcere pe drumul forestier lângă Hațeg
Navigare aventuroasă: pășuni cu vaci în loc de rute GPS
Câteva zile mai târziu, am descoperit latura rustică a navigației românești. Google Maps ne-a ghidat prin pășuni cu vaci, drumuri noroioase și garduri – la un moment dat, ne-am trezit în mijlocul pădurii, priviți de vacile mamă. Manevre de întoarcere în 15 pași, cu fiul meu ca ghid – munca în echipă a familiei înlocuiește orice antrenament off-road.
Când am ajuns din nou pe asfalt, ne-am simțit aproape ca niște regi. Prima noastră oprire după aceea: Hațeg. Acolo am luat micul dejun în stil românesc – langosch cu usturoi și brânză. Nu era sănătos, dar era divin.
-
- Cămperii pe malurile Dunării, lângă Maglavit
Destinația Dunărea: sub un copac care nu are nevoie de reclamă
Am condus spre sud pe E79, prin Valea Jiului, trecând pe lângă stânci, mănăstiri și sate. Peisajul s-a schimbat de la sălbatic la vast, de la munți la câmpii. După-amiaza, am ajuns la Maglavit – și l-am găsit: copacul. Un singur copac pe malul Dunării, un loc umbros cu vedere la apă. Am parcat rulota sub el, am scos masa și scaunele – și am știut: rămânem aici.
Dunărea curgea liniștită, soarele transformând apa în aur. Câțiva pescari, o briză ușoară, nimic altceva. Poliția a trecut de două ori pe lângă noi – niciun cuvânt, nicio problemă. Campingul sălbatic este permis în România, atâta timp cât te comporți cu respect. Pentru noi, a fost simbolul libertății: fără camping, fără check-in, fără constrângeri de timp. Doar noi, râul și cel mai frumos apus de soare din această călătorie cu rulota.
Camparea sălbatică este, în general, permisă în România, atâta timp cât tratezi natura și oamenii cu respect. Cu toate acestea, parcurile naționale și rezervațiile naturale, precum Delta Dunării, sunt o excepție importantă – camparea este interzisă în mod expres acolo și poate fi pedepsită cu sancțiuni severe. Dar dacă respecți regulile și dai dovadă de considerație, vei fi binevenit în multe locuri din restul țării, cu peisaje deschise și o serenitate caldă.
Concluzie: România – sălbatică, caldă, autentică
România nu este o țară pentru perfecționiști. Drumurile se termină brusc, hărțile sunt nesigure și chiar și Wi-Fi-ul are voință proprie. Dar tocmai asta o face atât de atrăgătoare: autenticitate în loc de strălucire și glamour. Cei care sunt dispuși să accepte acest lucru vor găsi o destinație de călătorie plină de surprize, istorie și întâlniri.
În România, nu am văzut doar peisaje, ci am întâlnit și oameni care ne-au zâmbit fără să aștepte nimic în schimb. Și am realizat că libertatea nu este un lux – este o decizie. România îți amintește cum se simte asta.
Cei care preferă să combine această libertate cu puțin confort vor găsi numeroase locuri bine echipate în toată țara – de la Carpați până la Marea Neagră. O selecție largă și informații actualizate pot fi găsite chiar aici, la UIR-News, la Campinguri în România – Ideal pentru oricine dorește să-și planifice traseul, dar să rămână flexibil.
Hinterm Horizont rechts
Text & Images: Mario Hambsch
-
- Apus de soare pe Dunăre
