Călătorii în grupuri mici în România | Transilvania, city break, Delta …
24 martie 2026
Castelul Corvin din Eisenmarkt este una dintre cele mai frumoase fortărețe din Europa de Est. În perioadele de vârf ale sezonului turistic, în castel au loc spectacole live în care se reconstituie viața de odinioară.
Grădinile Zoe din Banpotoc merită vizitate din primăvară până în toamnă. | Foto: Alina Sabou
Se spune că biserica din piatră de la Colț i-ar fi servit lui Jules Verne drept sursă de inspirație. | Fotografii (2): Raluca Nelepcu
Un vânt răcoros străbate curtea castelului, aducând cu sine mirosul pietrei umede și al poveștilor vechi. Dacă traversezi curtea în linie dreaptă, înconjurat de zidurile umbroase ale cetății Hunyadi, dai de o fântână. Turiștii citesc textul de pe panoul informativ și apoi privesc gânditori în adâncul ei. Se spune acolo că fântâna ar avea o adâncime de 28 de metri. „Aici”, spune ghidul în șoaptă și arată cu degetul spre o inscripție erodată de vreme, „trei prizonieri au săpat timp de 15 ani. Căutau apă – și speranță.” Bărbatul zâmbește trist în timp ce continuă să povestească. „Li s-a promis libertatea dacă găseau izvorul. Dar când apa a țâșnit, stăpâna și-a uitat promisiunea. Atunci bărbații au gravat în piatră, în turcă: Aveți apă, dar n-aveți inimă.”
Vântul suflă peste balustradă, făcând un steag să fluture. Pentru o clipă, pare că îi vezi – pe cei trei prizonieri turci, aplecați peste piatră, cu mâinile însângerate, fețele brăzdate de praf. Poate că într-o zi ca aceasta, unul dintre ei s-a oprit, a lăsat târnăcopul să cadă și a simțit că fusese înșelat.
Inima de piatră a orașului Eisenmarkt
Cine vizitează cetatea din Eisenmarkt/Hunedoara simte imediat: aceasta nu este doar o simplă construcție, ci o poartă către o altă epocă. Se ajunge la castel traversând un pod lung care se întinde peste pârâul Zlaști. Acesta se înalță pe o stâncă, turnurile sale cu acoperișuri din ardezie se înalță spre cer, iar zidurile sale poartă urmele secolelor. A fost ridicat în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara, un domnitor și comandant militar a cărui faimă s-a răspândit până departe în Europa Centrală. Intrarea în castel nu este tocmai ieftină, dar merită cu siguranță. Adulții plătesc 50 de lei, pensionarii 25 de lei, elevii și studenții câte 12 lei, iar copiii de vârstă preșcolară au intrare gratuită.
Interiorul este un labirint de săli, galerii și scări în spirală. Marea sală a cavalerilor, cu tavanele sale boltite și ferestrele înalte, pare o încăpere care încă așteaptă o sărbătoare. În capelă miroase a piatră rece, a istorie. Aerul este încărcat de povești, iar fiecare sunet răsună – pași, voci, strigătul îndepărtat al unei păsări.
Cetatea Hunyadi este unul dintre cele mai frumoase castele din Europa de Est – și întruchipează tot ceea ce face Transilvania din România atât de specială: măreție, întuneric, mister. Mai ales spre sfârșitul după-amiezii, când razele soarelui pătrund oblic prin ferestrele cu arcade, zidurile strălucesc într-o lumină roșiatică, iar șanțul castelului se află deja în umbră. Atunci ți se pare că ești chiar tu un personaj dintr-o cronică de demult.
I Giardini di Zoe – o adiere de Toscana
La aproximativ o jumătate de oră de mers cu mașina de Eisenmarkt, în micul sat Banpotoc, vizitatorul este așteptat de o surpriză care nu se potrivește deloc cu imaginea aspră a Transilvaniei: I Giardini di Zoe. O grădină italiană, amenajată de Giovanni Salvatelli, un antreprenor din regiunea Marche, care s-a îndrăgostit de dealurile Transilvaniei și și-a creat aici paradisul personal.
Încă de la intrare, ești învăluit de parfumul de lavandă și rozmarin. Aromele florale care te înconjoară depind, desigur, de anotimp. Terase din travertin duc spre mici pavilioane, printre labirinturi de garduri vii și fântâni sclipitoare. Vara, albinele zumzăie peste tot. Este un loc al liniștii, unde te detașezi de ritmul cotidian.
Mai ales vara, o vizită la Giardini di Zoe este o adevărată senzație. Cine vine dimineața devreme, când roua încă se așează pe trandafiri, descoperă grădina în toată splendoarea ei. Culorile par mai intense, lumina mai blândă. Pe alei se află bănci care te invită la momente de liniște. Aici te poți opri ore întregi, lăsând privirea să rătăcească peste jocul artistic al plantelor și al formelor și imaginându-ți că te afli într-un conac toscan.
Intrarea costă 25 de lei, iar grădina este deschisă zilnic până seara. Sunt permise păturile de picnic, dar nu și animalele de companie. Grădina lui Zoe este deosebit de frumoasă la sfârșitul primăverii sau la începutul toamnei, când soarele este blând și numărul vizitatorilor este rezonabil. Un sfat secret: rămâneți până la „ora de aur”, când lumina pâlpâie peste dealurile din Banpotoc – atunci I Giardini di Zoe se transformă într-un basm de lumină și umbră, pe care nu-l veți uita prea curând.
Pe potecile Retezatului
Din sudul domol al dealurilor, călătoria continuă spre vest, unde peisajul devine mai sălbatic. Aici se înalță Munții Retezat, unul dintre cele mai spectaculoase masive din Carpați. Face parte din cel mai vechi parc național din România și este un paradis pentru drumeți, fotografi și iubitori ai naturii.
Vârfurile se înalță la peste 2500 de metri, iar între ele se află mai mult de patruzeci de lacuri glaciare, limpezi și liniștite ca niște oglinzi. Cel mai mare dintre ele, Lacul Bucura, strălucește într-un albastru închis, care pare aproape negru în lumina soarelui. Cerul se oglindește în apele sale, iar cei care înnoptează pe malul său devin martorii unuia dintre cele mai impresionante spectacole ale naturii din regiune: un răsărit de soare în care ceața se ridică din văi și prima lumină se strecoară peste creste abrupte. Urcușul către cel mai înalt punct, vârful Peleaga (2509 m), este solicitant, dar merită efortul. De sus, lumea se întinde ca o mare verde de văi, păduri și sate îndepărtate.
Pentru drumeții mai puțin experimentați, parcul național oferă și trasee mai ușoare, cum ar fi cel de la Râușor până la Lacul Stevia. Încălțămintea robustă, jacheta de ploaie și o cantitate suficientă de apă sunt obligatorii – vremea în Carpați se poate schimba în decurs de o oră. Cei norocoși pot întâlni pe drum capre negre sau marmote.
Biserica de piatră de la Colț, sursă de inspirație
Printre atracțiile comunei Râu de Mori se numără biserica ortodoxă de piatră de la Colț, una dintre cele mai vechi mănăstiri atestate din România. Aceasta a fost fondată la începutul secolului al XIV-lea, aproximativ între 1310 și 1315, de familia nobilă Cândești. În secolul al XV-lea, sub influența Mănăstirii Prislop, a luat naștere acolo o schită, care a funcționat până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când trupele calviniste i-au alungat pe călugări. Abia în 1989 viața monahală a fost restabilită de Curia Episcopiei de Arad, iar din 1995 acolo trăiește din nou o mică comunitate de călugări.
Biserica este construită din piatră. Turnul său pătrat, impunător, ridicat odinioară în scopuri defensive, adăpostea trei încăperi, dintre care cele două superioare erau locuite în trecut de călugări. În interior se găsesc fresce estompate, dar valoroase, realizate de pictorul Ștefan, care a decorat și bisericile din Ostrov și Densuș.
Acest loc este înconjurat de legende. Se spune că Jules Verne s-ar fi inspirat din atmosfera misterioasă a bisericii și a castelului învecinat pentru romanul său „Castelul din Carpați”. Dacă este adevărat sau nu, rămâne la latitudinea cititorului. De la Colț nu mai este mult până la Râușor, situat la poalele Masivului Retezat.
Râușor – poarta către înălțimi
Mica stațiune Râușor este un punct de plecare ideal pentru drumeții montane – și o destinație populară chiar și toamna. Situată la o altitudine de aproximativ 1250 de metri, înconjurată de molizi și pâraie de munte limpezi, stațiunea are farmecul unui sat alpin.
Iarna, Râușor se transformă într-o stațiune de schi, dar și în sezonul cald aici este multă agitație. Telescaunul – destinat de obicei schiorilor – funcționează și vara. Acesta duce vizitatorii pe un platou situat la aproximativ 1560 de metri altitudine. Călătoria durează doar câteva minute, dar este o adevărată experiență: pădurea se întinde sub tine, iar cu fiecare metru pe care îl urci, priveliștea devine tot mai vastă. Odată ajunși sus, te așteaptă un panoramă care îți taie respirația – privirea se îndreaptă spre vârfurile Retezatului, peste văi și sate îndepărtate, peste un peisaj care strălucește în toate nuanțele de verde.
Mulți drumeți urcă aici pur și simplu pentru a se bucura de soare, a face fotografii sau a organiza un picnic pe iarbă. Există bănci, locuri de odihnă și un mic chioșc cu gustări. Spre sfârșitul după-amiezii, când lumina devine blândă și umbrele se lungesc, Râușor este poate cel mai frumos – tăcut, liniștit, aproape transendental.
Există cazări în toate categoriile de preț: de la cabane rustice de munte până la pensiuni confortabile, cu șemineu și bucătărie proprie. Cabana Râușor este deosebit de populară – se află chiar la marginea pădurii și oferă 34 de locuri de cazare, mâncăruri preparate în casă și gazde prietenoase. Seara, când greierii cântă și cerul se colorează într-un albastru intens, ai senzația că timpul stă în loc.
Între cer și pământ
Cine vizitează județul Hunedoara călătorește prin spațiu și timp. Într-o clipă te afli pe un pod gotic sau privești în adâncul unui fântână medievală, iar în clipa următoare te plimbi printr-o grădină italiană, înainte de a atinge cerul în munți.
Magia acestei regiuni constă în diversitatea sa. Hunedoara nu este o destinație pentru cei grăbiți. Este o regiune pe care trebuie să o descoperi încet. Cine este dispus să se lase purtat de această experiență va fi răsplătit cu amintiri care vor rămâne mult timp în memorie: parfumul pinilor din Râușor, ecoul din sălile Castelului Corvin, amurgul peste Giardini di Zoe. Hunedoara este, fără îndoială, un loc în care îți dorești să te întorci mereu.
ADZ | De la cetăți la peisaje montane uluitoare
Județul Hunedoara merită vizitat în orice anotimp
De: Raluca Nelepcu
