Secția Gospodărie și Locuință – cuprinde 42 de unități și peste 12.000 de piese muzeale care ilustrează structura gospodăriei în funcție de ocupațiile tradiționale: Agricultură, pomicultură, viticultură, zootehnie sau o serie de tehnici meșteșugărești și populare, urmărind totodată diversitatea și evoluția planimetrică și volumetrică a locuințelor cu una sau mai multe camere din cadrul muzeului sunt deosebit de remarcabile. Casele cu pavilion din zona etnografică Horezu (în comunele Măldărești, Stoenești, Bărbătești), gospodăriile specializate în viticultură transferate din zona Drăgășani (satele Prundeni, Olteanca), pomicultură (comunele Alunu, Tomșani, Cernăuți) sau creșterea vitelor în zona montană (satele Boișoara, Pașcani-Brezoi). Pe lângă locuințe, gospodăriilor le-au fost atribuite și o serie de anexe: magazii, grajduri, fânare, grajduri pentru depozitarea produselor agricole sau pentru creșterea păsărilor și a animalelor.

Zona social-culturală – „monumente de utilitate publică” reprezintă o școală elementară rurală de la începutul secolului XX din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfârșitul secolului XIX din satul Săliște din comuna Malaia, o biserică de lemn construită în 1785 și transferată de comuna Nicolae Bălcescu și un sanctuar din comuna Stoenești. În viitor, această zonă va fi completată cu o primărie rurală și alte destinații cu valoare arhitecturală.

Secțiunea meșteșuguri și tehnici populare – Secțiunea meșteșuguri – prezintă metodele și tehnicile de prelucrare a materiilor prime necesare pentru confecționarea uneltelor, a vaselor și a diferitelor obiecte de uz casnic, precum și metodele de prelucrare a fibrelor vegetale și animale sau tehnicile tradiționale de obținere a produselor animale și vegetale. În cadrul muzeului au fost transferate și reconstituite o serie de ateliere meșteșugărești – atelierul de olărit din centrul comunei Vlădești (sec. XX), atelierul de tâmplărie (sec. XX) din satul Șerbănești, comuna Sălătrucel, atelierul de prelucrare a părului de capră (începutul sec. XX) din satul Curtea, comuna Popești, și un atelier de fierărie din comuna Prundeni. Există, de asemenea, instalații tehnice – mori de mână și de apă în zona etnografică Loviștea – cazanele pentru producerea rachiului în satele Stoenești și Buda, piva din satul Costești, cuptorul pentru uscarea prunelor din satul Muiereasca de Sus sau o serie de instalații pentru producerea vinului (Teascuri, Linuri etc.). Acestea erau organizate în cadrul gospodăriilor viticole și se mutau din satele Mitrofani, Olteanca, Prundeni în zona viticolă Drăgășani.

Sectorul clădirilor speciale – este reprezentat de mai multe unități construite la marginea satului sau în munți: Troițe de drum transferate de la Govora-sat și Fețeni, fântâni la marginea satului, stupi de albine, un grajd luat de pe Muntele Smeurat, o cramă originară din comuna Fârtățești, case de pază etc.

Nu în ultimul rând, valoroasa artă populară din Vâlcea este reprezentată în muzeu prin prezentarea ei în decorarea interioarelor caselor, în atelierele meșteșugărești, prin piese textile sau ceramice, lemn, metal, iconografie și mobilier popular. Marele patrimoniu cultural care este păstrat și întreținut cu mare grijă în acest minunat sat-muzeu reprezintă rădăcinile sale ancestrale.

Mai multe informații la Descoperă Vâlcea
Imagini: Descoperă Vâlcea