Sinaia, perla Carpaților

Cunoscut astăzi de mulți mai mult ca o stațiune de vacanță de iarnă, stațiune de schi sau destinație de vacanță de lux, orașul Sinaia, aflat la doar 120 km de București, este un adevărat muzeu în aer liber, cu aproape 100 de monumente existente. Fiind orașul românesc cu cele mai multe monumente istorice din punct de vedere al densității populației, bijuteriile sale arhitecturale își merită porecla de „Perla Carpaților”. Dacă vă plimbați prin Sinaia, veți descoperi un monument de arhitectură în aproape fiecare a doua casă.

Trei gări, dintre care două sunt regale

Imediat ce cobori din tren în Sinaia, după o frumoasă plimbare cu trenul pe Valea Prahovei, dai peste primul monument al orașului: cele două gări regale, care erau rezervate familiei regale sau vizitelor înalților demnitari, și gara generală – toate trei la câțiva metri una de alta.

Gara generală a fost construită la sfârșitul anilor 1870 și a fost reconstruită în scurt timp în stil neoromânesc, datorită numărului mare de turiști. În 1886, lângă aceasta a fost construită prima gară regală, care a funcționat ca atare până în 1940, apoi a servit în diverse alte scopuri și astăzi găzduiește un muzeu feroviar interactiv.

Regele Carol al II-lea al României l-a însărcinat pe renumitul arhitect Duiliu Marcu să construiască o nouă gară regală, care a fost finalizată în 1940. Gara regală, care este funcțională și astăzi, este construită într-un stil modern, cubist, simplu, îmbrăcată complet în piatră locală și este folosită pentru a primi vizite din partea președintelui Republicii.

În loc să mergem pe drumul sinuos al gării, luăm o scurtătură prin calea Caraiman, dacă bagajele sunt ușoare, și urcăm pe scara misterioasă de piatră, sub umbra răcoroasă a copacilor, care duce direct în centrul orașului. Odată ajunși în inima orașului Sinaia, vă puteți întreba de unde vine numele frumosului loc cu iz exotic. Răspunsul se află chiar după colț, pe dreapta, la câteva sute de metri, în Mănăstirea Sinaia.

Fundația orașului

Locuită încă din epoca bronzului, o așezare umană modernă a fost menționată pentru prima dată într-un document din 1581 de către mica mănăstire ortodoxă românească Sfântul Nicolae de pe vârful Molometz/Molomeț, în zona cunoscută atunci sub numele de Pășunea Prahovei. Mai târziu, boierul Mihail Cantacuzino s-a refugiat la pustnicii din zonă când a fost urmărit de ucigașii tatălui său și le-a promis salvatorilor săi că va construi o mănăstire mare dacă va scăpa.

În 1695, el și-a ținut promisiunea după ce a fost încoronat Purtător de Sabie al Munteniei și a botezat-o „Sinaia” – după Muntele Sinai, pe care urcase în pelerinajul său în Țara Sfântă.

Astăzi, domeniul mănăstirii cuprinde vechiul local, vechea biserică a mănăstirii, mormântul primului ministru I. Gh. Duca, vechile chilii ale călugărilor, primul muzeu al mănăstirii din România, deschis în 1895, și noua biserică Sfânta Treime, construită în 1900. Cu timpul, tot mai mulți oameni s-au stabilit în jurul acestei mănăstiri, iar Sinaia a servit drept refugiu, în special pentru bucureșteni, în timpul atacurilor turcești din secolul al XIX-lea.

Așezarea a devenit oraș abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a fost construit primul drum dinspre Brașov și prima cale ferată pentru călătorii de plăcere de la București la Sinaia, familiile nobile Cantacuzino și Ghica au înființat aici spitale civile cu tratament gratuit, iar Prințul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, proaspăt încoronat domnitor al Principatelor Unite Române, a decis să construiască un palat de vară în zonă.

Domeniul regal de la Pelesch/Peleș, situat pe valea râului cu același nume, a fost finanțat de viitorul rege Carol I cu bani din averea sa privată, după ce s-a îndrăgostit de peisajul încântător în primul său an de domnie ca principe, în 1866, și a făcut să fie construite pe el castelele Pelesch, Pelișor și cabana de vânătoare Foișor. Cele trei castele și clădirile învecinate ale curtenilor merită un articol separat care să le fie dedicat.

Mâncarea în clădirile listate

Plin de istorie și cultură, dar puțin obosit după un tur impresionant al castelelor, vă puteți relaxa cu un frappé răcoritor și o bucată din acea dulceață populară, deosebit de gustoasă, de la cafeneaua vecină „Regal” – sau „Bei den Kanonen”, așa cum este cunoscută popular. Dacă vi se face foame, puteți savura o pizza între tunurile turcești autentice sau puteți savura o masă bună la restaurantul „Villa Economat” din apropiere sau la berăria „Carol” de vizavi.

O experiență culinară neașteptată este oferită de casa consilierului regal Constantin Bușilă, cunoscută popular sub numele de restaurant-hotel „Casa cu farfurii”, vizavi de Mănăstirea Sinaia. Casa din piatră, proiectată în stil neoromânesc de arhitectul Duiliu Marcu, are o terasă rustică din lemn decorată cu farfurii de ceramică. A fost vândută lui Ajax Manthopoulos, nepotul actriței grecești Irene Papas, după căderea comunismului în 1989 și, prin urmare, oferă mâncăruri grecești apetisante în porții generoase.

Pentru cei care preferă mâncărurile mai picante și aromate, restaurantul Ramayana servește mâncare indiană fusion la parterul hotelului Rina Cerbul, în stil neoromânesc (19 Karl I. Blvd., centrul orașului), al cărui acoperiș este susținut de rânduri de coloane albe.

Oferta de restaurante, pensiuni și hoteluri din Sinaia este destul de bogată, iar prețurile variază de la accesibile la foarte mari, fiind stațiunea de vacanță și de sănătate a fostei elite a Regatului României și a celor mai înstăriți oameni de astăzi.

Hotelurile fac parte și ele din patrimoniul cultural

Gestionată inițial ca stațiune de sănătate de către familiile nobile Ghica și Cantacuzino, membri ai consiliului de administrație al Fundației Spitalelor Civile, marii proprietari de terenuri au fost invitați la Sinaia să cumpere terenuri și să facă să fie construite așa-numitele „case de sănătate”.

Primele care au fost finalizate în 1975 au fost vilele generalului Ion Florescu, pe atunci ministru de război, și ale prințului Dimitrie Ghica, în centrul orașului. Proprietatea Florescu include Palatul Știrbei Florescu – un palat romantic în miniatură din piatră, cu terasa principală și scările de acces monumentale orientate spre propriul parc și spre oraș, care astăzi găzduiește muzeul orașului – precum și o reședință pentru personal și o capelă romano-catolică proiectată de André Lecompte du Noüy în stil neoclasic și pictată de celebrul artist Gheorghe Tattarescu.

Actualul Cazino Sinaia a fost construit pe locul fostei vile a prințului Ghica și a hotelului vecin Sinaia – primul din sat – care au ars într-un incendiu, iar grădina domeniului a fost deschisă publicului ca parc.

În dreapta cazinoului elegant, în stil Art Nouveau, se află încă hotelul „Palace”, o clădire mare de eleganță clasică, și hotelul rustic vecin „Regal”, acoperit cu dantelă de lemn fin sculptată. Vizavi, dincolo de fântâna amplasată central, se înalță hotelul neoromânesc „Caraiman”, vopsit în alb cu accente de culoare cărămizie. În Sinaia există și hoteluri proiectate în stil renascentist german, dintre care cel mai cunoscut este hotelul-restaurant „Furnica” (strada Furnica nr. 50). Construit în același timp cu castelele învecinate, ca o clădire cu colhozuri și acoperiș verde, acesta se află în administrarea Serviciului Român de Informații Interne (SRI) datorită unui decret aprobat de Parlament în 2018 și este închis de atunci.

Densitate mare de monumente peste tot

Casa Memorială Nicolae Iorga (strada Gh. Doja nr. 1), ultima reședință a istoricului, și Casa Memorială George Enescu, de pe strada Yehudi Menuhin nr. 2, ambele construite în stil neoromânesc, sunt ceva mai ascunse și mai îndepărtate de centrul orașului.

Pe strada Theodor Aman nr. 7, în cartierul Furnica, pare să se înalțe o cabană elvețiană: Acoperișul abrupt și grinzile de lemn ale Vilei Sașa Romano amintesc de aceasta. De aici, mergeți pe strada Mihail Kogălniceanu până la nr. 68, unde se află vila „Anastasie Simu” sau „Retezat”. A fost proiectată între 1903 și 1911 în stil renascentist german de către arhitectul ceh Karel Liman și a aparținut academicianului și colecționarului de artă cu același nume.

Tot pe strada Mihail Kogălniceanu se află fosta vilă a inginerului Vasile Ionescu, complet îmbrăcată în piatră și cu un balcon din fier forjat în stil Art Nouveau. Vizavi se află centrul cultural „Carmen Sylva”, construit în 2008 pe locul primei școli primare din Sinaia. Datorită amplasării sale pe un vârf de deal, clădirea centrului poate fi văzută direct din Bd. Carol I sau de pe strada Aosta, unde câteva trepte duc până la ea.

O altă vilă impunătoare, cu colț de lemn, de data aceasta proiectată de arhitectul elvețian Henri Süsskind, poartă numele fostului său proprietar, premierul național-liberal Take Ionescu, și se află pe strada cu același nume, la nr. 2. Influența Renașterii germane este clar vizibilă în clădirile care compun vila, mai ales în galeriile cu ferestre, balcoanele, bovindourile și grinzile, toate realizate din lemn de culoare închisă.

Dacă coborâți în centrul orașului, pe strada principală din Sinaia, pe Bd. Carol I, veți descoperi mai multe clădiri cu o anumită valoare istorică și arhitecturală care stau una lângă alta: la numărul 35, „Vila Emil Costinescu” din 1892, o clădire în stil montan, la numărul 43, Casa George Ionescu din 1881. Mai departe, la numărul 47, se află clădirea neoromânească ce adăpostește Primăria Sinaia din 1905. Alături, la nr. 49, se află impunătoarea Casă Slătineanu sau Vila Salamandra, numită astfel după numele unuia dintre proprietari și după forma medalioanelor care o împodobesc.

Pe partea opusă a Bulevardului Carol I, se aliniază alte trei clădiri clasate: la nr. 40, arhitectul George Madrea și-a proiectat în 1890 propria casă, care îi poartă numele, unde acum turiștii sunt cazați la Hanul Duca. În continuare, la nr. 42, puteți admira Casa Albert Litman sau „Villa Margot”, o clădire fin de siècle din 1890. În fine, la nr. 40 se află Casa Radu Mavrodineanu, construită cam în aceeași perioadă.

Dacă imediat după aceea virați la dreapta, pe strada Alexandru Vlahuță, mai multe clădiri clasate își așteaptă admiratorii: Sinteza armonioasă a stilurilor arhitecturale sau reprezentarea unor stiluri arhitecturale individuale, măiestria pietrei, jocul acesteia cu elementele din fontă sau fier forjat ale balcoanelor, turla de lemn cu grinzi de lemn perforate cu pricepere pe acoperișul teraselor, balcoanele sau scările principale sunt elemente care compun bucuria pasionaților de arhitectură în timpul unui „city break” la Sinaia.

ADZ | Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien
Text & Imagini: Cristiana Scărlătescu